În satul Sinești m-am născut,
Legănată într-un sărut,
În zi de Bunăvestire,
Ca semn blând de mântuire.

Din fir alb, rupt dintr-o lună,
Mi-au gândit tainic cunună,
Din dâra mândrului soare,
Mi-au țesut mândre ștergare.

M-am născut simplu, în casă,
Din mamă sfântă, frumoasă,
Ce-a spintecat un fir de râu,
Să-mi lege soarta de un brâu.

M-a-n-fășat în fir de lână,
Să îmi fie soarta bună,
M-a atins ușor pe creștet,
Să nu-mi fie chipul veșted.

M-am născut tainic, în locul
Unde arde-n vatră focul,
Ce încinge, iute, jocul,
Și-aduce-n palme, norocul.

În ploaia caldă de verde,
Orice lacrimă se pierde,
Copilul în fân surâde,
Iar viața în față-i râde.